imaginea utilizatorului yester

de unde curg întrebările

unde erai tu și ce se vindea în alimentări atunci când s-a hotărât
să vin sub cerul nopții de august simplu ca sub o boabă spartă de
strugure nu mă lua la întrebări furioase doar lasă-mă lor ca într-un
lan de grâu secerat și plăcut mirositor îmi aduc aminte de casa
văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit lângă care
oamenii vorbeau nimicuri tu lipește-te de mine și arată-mi poza în
care străbunica mă ține în brațe ca pe un boț de caș cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem de aceea Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna

Comentarii

,,cineva ne-a

,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"

Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"

Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El

tu nu poți vorbi decât din

tu nu poți vorbi decât din suflet, Mariana. apreciez mult semnul tău. este o dovadă vie a faptului că esteticul, oricât de riguros ar fi, are o prelungire vie în emotivitate. îmi plac pasajele subliniate. îți mulțumesc frumos, cu toată aprecierea care vine de la El! dacă aș scrie mai mult aș bate câmpii... tu mă cunoști acum și prin acest poem. ceea ce mă bucură.
gând bun!

mielul adormit în măr...:)

„punctul” nașterii dilatat până aproape de explozia unei revolte, redevenit cuminte în brațele bunicii, cea care știe bine cât de iarnă I-a fost cândva lui Dumnezeu... Fain de tot! numa' de bine!