imaginea utilizatorului Sixtus

„Hazardul şi oiştea”

Pastilă

„Buletinul INS privind populaţia ţării spune că suntem cam douăzeci de milioane şi ceva (datele finale ale recensământului plătit de UE urmând să fie făcute publice, conform înţelegerilor, abia în anul ce vine!), dintre care numai un sfert nu au ajuns la vârsta exercitării dreptului de vot, adică suntem cam cincisprezece milioane de cetăţeni români cu drept de vot, indiferent pe unde ne-am afla noi pe mapamond .

Ei bine, COMISIA DE TRANSPARENŢĂ, scrisă şi lizibilă pe limba ieşită din gura lui Ioan Rus şi văzută, miercuri seara, într-o emisiune a ’României TV’ arată că: ’18.308.612 de români apar pe listele electorale şi, deci, pot participa la referendumul din 29 iulie 2012’.

Fără a acorda «drept de replică», Ministrul a precizat că: ’… până la referendum, sarcina partidelor este să-i convingă pe alegători să meargă la vot’, noi precizând că Ioan Rus, care se ocupă de organizarea referendumului din partea USL, a explicat şi că: ’… listele pentru referendum sunt unele noi, reactualizate la 10 iulie 2012’.

Aham, asta înseamnă că suntem cam douăzeci şi trei-patru de milioane de români, chiar dacă avem o rată îngrozitoare a scăderii natalităţii şi una crescătoare fulminantă a mortalităţii, ceea ce justifică numărul mare al celor ce au drept de vot.

Ei, totul e să fim sănătoşi … Altminteri ar fi «ca-n filme», adică s-ar spune că-n România, în ultimii doi ani şi jumătate, a fost un genocid!”

Spune Andrei Firică cu ghilimelele de rigoare că altfel înseamnă că se autoplagiază, domne fereşte!

Şi adaug şi eu, în nemernicia mea: atunci când moare un om este o mare nenorocire; când mor milioane, e statistica. Nu s-a prins încă nimeni (pana acum măcar) cum că atunci când e statistică, mor milioane. Ce ţi-e şi cu reciprocitatea asta; cu dualitatea, identitatea si alte alea este cu totul altceva. Precum în următoarele (din folklorul ardelenesc).

Venea Vasile cu căruța înapoi de la lucru seara și ca să ajungă acasă trebuia să treacă prin părău... da când ajunge acolo, vede un pod peste părău. Trage tare de hățuri, oprește calul. Se gândește o clipă, apoi dă din bici și mână calul prin apă... greu de trecut, dar ajunge pe partea cealaltă, unde obosit se dă jos și își aprinde o mahoarcă. Vine și Gheo la scurt timp și povestea se repetă... ajunge și el pe partea cealaltă lângă Vasile tot traversând prin apă... amândoi fumând o mahoarcă.

Vine și Ion într-un târziu, ajunge în fața podului nici nu se sinchisește, mână căruța peste pod, podul se rupe, cade Ion în apă cu cal cu căruță cu tot, îl mână râul la vale... ăstialalți doi stăteau pe malul celălalt și fumau liniștiți privind cum pe Ion îl înghit apele.

Într-un târziu, după ce nici urmă de Ion sau de căruță sau cal se mai vedea, Gheo rupe primul tăcerea, trage un fum adânc din mahoarcă și zice „mă Vasile, da' Iuăn ăsta al nost' băiat tânăr și necugetat... el oare n-o fi văzut că ăștia o făcut pod??”

*

”De ani de zile şi-a făcut hazardul de cap. Acum mi-a murdărit albul zidului, albul inorogului. Vorba lui Polihroniade face-o infexiune. Albul mută şi negru câştigă! ” Mircea-Ion Popovici (autoplagiat).

Îmi permit, tot nemernicul de mine, să cârcotesc şi aici că altă treabă n-am: se pare că e aproape, dar deloc invers. Negru multă şi intră în «şah etern». Nici vorbă de remiză. Pentru că, în confrm(meritate) cu legea, „Parlamentul decide calea de urmat”. De unde rezultă că distinsul matematician bănuieşte dânsul cum că ar cam fi ceva cu „hazardul şi oiştea” (expresia îi aparţine), dar nu s-a prins că e vorba de Haosul (ăla) determinist, fi-ar mama lui a dracu!

Revistă literară: 

Comentarii

alea au fost aruncate

... ar spune filozoful gândind constructiv nu doar la listele electorale, ci și la posibilitatea unui șase-șase chiar atunci când ai cea mai mare nevoie de el.
Dar ce să vezi? Zarurile nu sunt încă aruncate, Domnule Profesor, și știți de ce? (retoric) Pentru că poporul român încă se uită la televizor, are o problemă pe tema asta, eu aș numi-o problema Telecolor, vă mai amintiți? Sau de buletinul de identitate care nu avea ștampile de 'votat' ci de 'cumpărat salam'. Suntem un popor vegetal spunea Blandiana cu jumătate de gură, în timp ce Preda, fiind pe culoarele CC-ului, desigur mort de beat, trece Ceaușescu pe lângă el și-l întreabă 'ce mai faci mă Marine?' îi răspunde repede 'bine, dar tu ce mai faci mă Nicule?'
Eu cred că populația României va fi în creștere continuă până la referendum, iar diaspora de data asta va vota pentru eliberarea lui Băse de corvoada funcției prezidențiale pentru că probabil în ultimii ani de când l-au adus la putere again plus frauda prin software au trebuit să trimită mai mulți bani la părinții, rudele mă rog ce mai au ei lăsați pe-aici pe-acasă, pensionari, profesori, medici și alte categorii defavorizate.
Deci v-am înghițit 'pastila' dom' profesor, acu să văd...îmi face rău, îmi face bine, sau o vomit până dimineață

și

pe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
ori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!

&

Da, Paul. Mă doare. Dar mai am şi sentimentul că sunt la balamuc. Şi vorbesc, la telefon, ci cineva din afară. Şi îi zic: vezi, asta-i nedreptatea socială. Noi, ăştia întregi la minte, suntem aici. Şi voi, nebunii, sunteţi afară. Fie că votaţi, sau nu. Nefericire este că şi noi, în afara celor care sunt în cămaşă de forţă, avem dreptul constituţional să votăm, sau nu. Şi asta mă face să mă bag singur în cămaşă de forţă.

nu cred

că se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!

p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...

...

„p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...”

Paul,

Dacă încerci (încercăm) să te (să ne) detaşezi (detaşăm), deşi este destul de greu pentru toată lumea de pe aici, dar şi din diasporă, lăsându-i la o parte pe liiceni, pleşueni, ciorbea(eni), diaconu(eni) – ultimele două categorii siluind limba română, chiar şi ca denumire, ca şi primele care o fac însă, chipurile mai subtil, mergând la esenţa ei - etc., sper că vei/vom putea observa că, de fapt, toată clasa politică (indiferent de coloratură şi denumire), este cea care ne-a băgat în cămaşe de forţă „ne mai având cu ce vota” (cum zici). Pentru că: dacă nu ne prezentăm la referendum vom favoriza o gaşcă (cu toată pletora de acoliţi cu interese personale veroase), iar dacă ne prezentăm, invers – altă gaşcă etc.

Cel puţin pentru mine singura soluţie este acum să privesc în linişte şi chiar cu o anumită plăcere (perversă, recunosc ) cum plăcile tectonice – înainte, în timp ce şi după marea Rebeliune de pe Kronstadt şi Anti Oedipiana Schizofrenie Capitalistă – şi-au urmat (şi îşi) urmează drumul nestingherite spre intrarea în altă dimensiune (spirituală?!) şi să agonizez râzând şi pieptănându-mă pe chelie; tot aşa, cu părul într-o parte.

Ei și

eu, cum de altfel sper că și dumneavoastră domnule profesor, ar prefera în locul acestei plăceri "perverse", o clasă politică matură. Iar aceasta pentru că mulți români, ca dumneavoastră, Virgil, sau eu, nu merită contextul (istoric) stupid în care ne aflăm. În rest, ferice de cei cu: după mine potopul... spun amar!

Paul,

Paul,

„este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!”
Paul Blaj

Televizorul, care ne-a înnebunit pe toţi, mi-a atras atenţia asupra unui anunţ al Ambasadei Ruse (se regăseşte la http://www.romania.mid.ru/actual_rom.htm), anunţ de care nu ştiam până acum. El m-a scos din «cămaşa de forţă» şi m-a convins definitiv să aleg, cu orice risc, Europa şi NATO şi nu Rusia. Şi m-a lecuit de „o naivitate (de a fi) naţionalist într-o manieră moderată”. Şi îmi mai aduc aminte (lucru pe care în nebunia de azi îl uitasem) de cele spuse de ministrului nostru actual de Externe, prof. Marga, care afirma la audierile din Parlament înainte de numire, că (citez din memorie) trebuie să ne apropiem de Rusia, Papa şi Putin fiind singurii oameni importanţi ai planetei. Acum nu mai e vorba de Băsescu sau Antonescu. E vorba de ceva infinit mai periculos pentru noi.

Şi acum, anunţul.

„Recepţia la Ambasada Rusiei în România cu ocazia Zilei Naţionale a Federaţiei Ruse
Pe data de 14 iunie 2012 E.S. O.S.Malghinov, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România a organizat la Ambasada recepţia cu prilejul sărbătorii naţionale – Ziua Rusiei.
Dl. V. Ponta, Prim-ministru al României era principalul invitat la acest eveniment. De asemenea au fost prezenţi şi înalţii reprezentanţi ai Administraţiei Prezidenţiale a României, Aparatului Guvernului, Parlamentului României, precum şi ai MAE, Ministerului Apărării Naţionale şi altor minestere şi instituţii. La recepţie au participat şi veteranii războiului, Preşedintele Academiei de Ştiinţe ale României, oamenii de ştiinţă, artă şi cultură, precum şi reprezentanţii cercurilor de afaceri, corpului diplomatic, conaţionalii şi prieteni ai Rusiei, jurnalişti.
Au fost intonate Imnurile Rusiei şi al României, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Rusiei în România Dl. O.S.Malghinov, şi Dl. V.Ponta, Prim-ministru al României, adresându-se oaspeţilor.
Dl. O.S.Malghinov a menţionat că Ziua Rusiei este cea mai recentă sărbătoare de stat de 12 iunie 1990 când Sovietul Suprem al RSFSR a adoptat Declaraţia cu privire la suveranitatea de stat. Acest document a pus bazele moderne a statalităţii ruse, a stabilit direcţii cheie de dezvoltare a Rusiei contemporane, a marcat succesiunea generaţiilor, a tras linie sub contradicţiile de clasă şi cele civice.

Obiectivele politicii noastre externe continuă să aibă un caracter strategic, şi nu de conjunctură. Principalele priorităţi rămân pragmatismul, deschiderea, multivectorialitatea, promovarea consecventă a intereselor noastre în lumea policentrică în curs de formare. Rusia urmăreşte întărirea securităţii la nivel mondial, renunţarea la confruntare, contracararea eficientă a proliferării armelor nucleare, a terorismului, ameninţării drogurilor, creşterea eficienţei acţiunilor colective convenite, bazate pe inviolabilitatea normelor fundamentale ale dreptului internaţional, în primul rând Carta ONU. Federaţia Rusă se pronunţă pentru construirea unei asemenea arhitecturi moderne de securitate şi stabilitate, unde fiecare membru al comunităţii internaţionale să se simtă confortabil, fiind sigur că celelalte state nu-şi vor construi capacităţi de apărare subminând securitatea vecinilor şi a partenerilor lor.
Rusia este deschisă unei cooperări amicale strânse şi multilaterale cu România. Acum ne concentrăm pe viitor, ne străduim să elaborăm o agendă pozitivă, printre priorităţile căreia se află şi completarea cunoştinţelor insuficiente despre ţările noastre la generaţiile tinere de români şi ruşi, depăşirea stereotipurilor şi divergenţelor, elaborarea unui program de măsuri concrete şi punerea lor planificată în aplicare. Rezultatul tuturor acestor eforturi va fi cu siguranţă şi intensificarea dialogului dintre ţările noastre. Noi credem că a venit timpul ca Rusia şi România - două ţări puternice, având interese în regiunea Mării Negre, să-şi intensifice eforturile de a construi relaţii moderne, independente, care să se bazeze pe priorităţile reale naţionale ale ambelor ţări.
Prim-ministrul V.Ponta a transmis cele mai sincere felicitări Federaţiei Ruse şi poporului rus, exprimând o dorinţă sinceră de a dezvolta relaţii şi cooperare intre România şi Rusia. A subliniat că prezenţa lui în Ambasada nu este doar un gest de curtoazie şi un mesaj asumat menit să arate dorinţa Guvernului României că relaţii dintre România şi Federaţia Rusă să meargă pe un drum pozitiv în viitor. Dl. Ponta a zis că face parte dintr-o generaţie de politicieni care se uită foarte mult în viitor şi foarte puţin în trecut. A exprimat convingerea că prin dialog şi încredere România şi Federaţia Rusă pot să aibă o colaborare politică şi economică mult mai bună decât până în prezent. Dl. Prim-ministru a înaintat Federaţiei Ruse cele mai bune gânduri şi cele mai bune urări pentru viitor, exprimând speranţa că în viitor înalţi reprezentanţi ai României să fie mereu prezenţi la evenimente importante pentru Federaţia Rusă.
Au fost exprimate cele mai bune gânduri în ceea ce priveşte Rusia şi dezvoltare în continuare a relaţiilor ruso-române spre binele popoarelor celor două ţări prieteneşti.
Recepţia s-a desfăşurat într-o atmosferă de prietenie.”

P.S.

P.S.

Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.

bref, ce cred

eu deplâng nivelul de trai al românilor... și nu mai cred că o epocă precum cea a brătienilor mai poate reveni, epocă în care interesul național (da, există acest clișeu) era reprezentat optim. astfel încât acest aspect să se facă simțit și individual. suntem încă o societate primitivă. iar eu sunt dintr-o generație de sacrificiu. atât. interesele externe sunt îndeplinite. suntem membri NATO și UE. că vom avea un președinte filorus e greu de crezut. lucrurile s-au stabilit în privința RO între marile puteri. acum e o mascaradă.
chestii cu ăla a plagiat, ăsta a furat flota, ăla e mincinos, ăsta și-a amenajat o vilă pentru bătrânețe, etc. mă lasă impasibil. chiar amuzat (vb. dvs)... însă pentru că sunt în spațiul public și între un premier și un președinte al țării mele... tot mă dor. oricât m-aș detașa. da! punct!

Drag paul, dincolo de P.S.-uri.

Ştii că mă pasionează Extremul Orient, deşi sunt (şi rămân) un rob ferici al „Matricei noastre” îmi permit să înlocuiesc „srilistice” cu ceva mai potrivit, cred eu, „culturale”.

Aşa că, rogu-te, ascultă o poveste Zen. Ci că un împărat, căzut în dizgraţie, alergat de popor, reuşeşte să se salveze în ultimul moment pe baza unei prăpăstii. Şi atunci, cineva nevăzut îi şopteşte: „Lasă că trece şi asta!”. Lucrurile se inversează. Împăratul revine, e aclamat de popor. Acelaşi cineva nevăzut, îi şopteşte din nou: „lasă că trece şi asta”.

Pentru că, la ora 24, campania se încheie, hai să zicem împreună: „Lasă că trece şi asta!”. Şi să ne întoarcem la textele noastre unde, sigur, rezonăm. Măcar până când vom trece VAMA (eu primul, în ordinea vârstei) şi atunci cred, din tot sufletul, că nu va trece.

Luni va fi ce va fi. „Lasă că trece şi asta!”. Mâine mă voi duce la piscină. Şi voi înota până mă voi pierde. Ca să mă spăl de păcate. Apa, pentru mine, e mai mult decât o biserică.

m-a amuzat întotdeauna

m-a amuzat întotdeauna această gogoriță ridicolă, această fantoșă penibilă cu „diaspora”. habar nu am numerele dar mă îndoiesc și m-am îndoit întotdeauna că „diaspora” poate avea un impact semnificativ în orice scrutin din România. în loc să creadă tot felul de astfel de gogorițe românii mai bine s-ar trezi și și-ar da seama că niciodată rușii nu vor înceta să spere să ne acapareze în sfera lor de influență. și asta nu neaparat pentru că am fi noi harnici și frumoși, ci pentru simplul motiv că sîntem unde sîntem pe hartă. incapacitatea de a înțelege asta în mod real ne va costa scump. marea dilemă este cum să ai și să cultivi o adevărată clasă politică de stînga fără să intri în solda Moscovei. mai ales cînd ei au fost și sînt gata oricînd să cumpere orice mișcare de stînga din România. cum vei putea să fii un partid de stînga și să rămîi total loial națiunii în același timp. atîta timp cît trăiești în Carpați. sincer să fiu, nu cred că am răspuns la așa ceva. și de aici vechea suspiciune pentru ușurința cu care dreapta politică în România își permite să fie cît se poate de coruptă sub protecția ideii că ei nu pot fi suspectați de trădare comunistă. deci de fapt românii au de ales între două rele: trădarea în mîna rușilor sau corupția cu miros de Paris și Bruxelles. evident, ar fi fantastic să existe o a treia cale, necoruptă și loială națiunii. dar nu cred că există. sau poate că există dar dacă va veni de undeva atunci va veni din „diaspora”, că tot aruncă toți cu noroi în ea.

aceeasi confuzie

d-le gorun, rusia a pierdut lupta, vestul e in proces s-o piarda, pentru putin timp fraternitatea islamica o sa ne irite cu a lor sharia law. nu mai e de privit spre nord, spre est sau vest, acuma e timpul sa privim in sus. lumea, cum zice scriptura: zace in cel rau! de ce pe dvs. va pasioneaza extremul orient nu inteleg. acolo s-a inmostenit cain, cu fuga lui de Dumnezeu. poate iesi ceva bun din estul indepartat?... aceeasi confuzie care e in romania, este peste tot.
mergeti la vot si votati cu adevarul, daca l-ati aflat.

Teama ca sentiment primordial

Am tot observat in ultimii ani ca cel mai adesea politicienii nostri nu sunt pozitivi, prefera confortul de a arata spre adversarii politici si metehnele acestora, iar atunci cand nu pot identifica chestiuni negative le inventeaza. Cu totii probabil resimtim lipsa unor dezbateri in care ideile, programele politice, ideologia sa primeze, in masura in care nadajduim ca liberalismul, social-democratia, conservatorismul etc isi au cu adevarat corespondent in realitatea politica din Romania.
In acest context, printre cele mai discutate idei, in special in diaspora, se regasesc presupusa subordonare a politicii externe a Romaniei fata de rusi si creionarea unui univers axiologic din care ar lipsi valorile europene. Personal cred ca atitudinea anticomunista a persoanelor din diaspora a fost laudabila pe timpul lui Ceausescu si unor astfel de oameni le datoram multe noi cei care ne-am dus traiul in Romania insa la momentul actual o astfel de tendinta este fara obiect si a devenit un instrument de manipulare din partea portocaliilor romani. Lipsa unei informari cu privire la realitatea politica din Romania si un anumit gen de lene mentala a celui care tinde sa-si conserve etichetele puse anterior este in masura sa creioneze opinii aberante gen subordonarea Romaniei fata de Rusia. E amuzant sa vorbesti despre acest fapt in masura in care chiar Ceausescu a reusit sa se distanteze de URSS, spre deosebire de unguri sau bulgari.
Partea cu valorile europene care s-ar pierde in neant daca ar cadea Basescu este cu atat mai amuzanta cu cat acest personaj politic nu cred ca mai pretuieste decat propria persoana si puterea ce deriva din functia de presedinte si nicidecum vreo valoare, de orice fel ar fi.
Chestionat fiind, la un moment dat, despre faptul ca Romania nu isi numise inca, de circa 9 luni, un ambasador in China, Basescu a spus ca parteneriatul cu SUA si UE, implica o distantare de tarile care nu sunt democratice, intre acestea si China. Lasam la o parte ca multi dintre partenerii nostri democrati nu au avut nicio problema din a profita de excedentul de fonduri ale Chinei in sprijinul propriilor economii statale ori ca societati mari europene desfac, la o scara larga, produse pe aceste piete, probabil ca noua "ne-ar fi daunat la democratie" ca o tara precum China sa isi plaseze fonduri in tara noastra ori poate chiar sa deschida o banca la noi, sa construiasca autostrazi. probabil la un sfert din valoarea celor negociate cu americanii sau europenii.
Cred ca orice proces firesc de pozitionare politica trebuie sa aiba ca punct de plecare autocunoasterea, stabilirea clara a plusurilor si minusurilor pe care le are Romania ca tara si pana ce acest fapt nu se va realiza o sa fim cateii unora sau altora, chiar nu conteaza daca din vest ori din est.
Imi povestea un profesor ca pe timpul lui Ceusescu a fost trimis sa le explice taranilor ca Romania trebuie sa se rupa de influenta rusilor iar dupa vreo 3 ore de prelegeri singurul efect a fost acela ca vreo doua batrane plnageau la portile caselor ca vin rusii. Imi dau seama ca orice demers de a explicita ca USL nu reprezinta alianta pro-Rusia ar avea tot atat de mult succes, insa ca om care am trait in Romania sub Traian Basescu si i-am simtit spiritul "democratic" va spun ca modul in care cea mai mare parte a romanilor din strainatate se raporteaza la momentul 29 iulie 2012 ma intristeaza. Statul acasa nu a constituit niciodata o atitudine civica si ma intreb ce ar zice americanii daca un presedinte le-ar cere aceasta. Cu multa tristete va spun ca, desi probabil e foarte gresit, incep sa le dau dreptate celor care considera ca cei care nu stau macar 3 luni/an in Romania nu ar trebui sa voteze, iar opinia mea de acum as vrea sa o intelegeti nu ca pe un afront ci ca expresie a neputintei celui care traieste democratia lui Basescu aici, In Romania, garantata de lipsa de reactie a unora care nu isi pot depasi spaimele primordiale spre adoptarea unei atitudini pragmatice.

Încă un lucru care mă amuză.

Încă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
Amuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.

...

Incepand de pe 27 iulie, la ora la care s-a terminat campamia electorala si pana acum la orele la care s-au inchis urmele, ati observat ca m-am abtinut de la orice comentariu care ar fi putut sa poarte vre-o urma, chiar si insignifianta, de partizanat politic.Am considerat si consider ca este o minima dovada de respectare a unei comportari civilizate, in primul rand si, de ce nu, de respectare a regulilor democratice.

Cu asta inchei lasand pe maine un comentariu mai amplu, exprimandu-mi compasiunea pentru toti cei care au urat si urasc, care au dat si vor dovada de agresivitate, indiferent de tabara careia ii apartin si ii vor apartine.

Tot ulterior ii voi raspunde si domnului Nicolas Dinu care, cel putin pentru mine, ridica o problema care este legata de credinta mea si nu de incredere sau opinie.

Va bine gandeste pe toti, oriunde va veti afla, (Aghiuta ma impunge: esti patetic, domnule! Ii raspund ca la 74 de ani, imi permit!)

Gorun Manolescu

bănuiesc că acum tot diaspora

bănuiesc că acum tot diaspora va fi „de vină”. nici nu știu cum să o iau. e un merit sau e o rușine.. ? să zicem că istoric vorbind am votat mai întotdeauna asemănător cu jumătatea de nord, nord-vest a țării. și nu mi-a fost rușine. să aibă și asta ceva de a face cu cît ești mai aproape de occident sau de Siberia, sau Fanar?... nu știu. posibil. anyway, acum că s-a terminat „olimpiada de România” putem urmări relaxați pe cea de la Londra. și poate mai scriem ceva texte poetice. ... mă refer la „cei ce au pierdut”. că tot se zice că suferința și amărăciunea naște literatură. să aveți o zi/noapte bună.

mai are importanță, Paul? Se

mai are importanță, Paul? Se știu ei bine cine sînt. Nu mi-am propus aici să „point fingers”. Pe de altă parte însă mă bucur de ce se întîmplă în România atîta vreme ce demersurile nu devin puciste. La urma urmei nimeni nu a spus că o democrație nu este „messy”. Este ea „mizerabilă” și în America darămite în România. Probabil însă că unele carențe ale constituției României ar trebui corectate iar demiterea sau „recall”-ul unui președinte ar trebui făcute cu motiv clar stipulat în constituție și de către o „curte” precum senatul sau întregul parlament și nu prin vot popular. dar mă rog, astea sînt chestiuni pentru discuții în alte contexte.

Intre pupatul manutelor si cateii care se deplaseaza spre rosu

Nu isi mai are rostul un comentariu elaborat acum ca tot am citit mai sus o mostra de ideatica tipic balcanica ascunsa sub cojocul culturii democratice pe deplin neintelese.
Vreau doar sa precizez ca treaba cu cateii viza ambele tabere, chestiune usor de inteles la o citire atenta, tocmai de aceea raportarea fiind realizata la vest si est.
De asemenea imi ingadui sa spun ca intelegerea rolului diasporei romane in lupta anticomunista nu inseamna desigur minimalizarea celor multi care au umplut inchisorile politice din tara, su sau fara pupatul manutelor curate/murdare.
Inchei prin afirmarea sperantei ca tineretea poate fi capabila sa invete acolo unde varsta inaintata nu a fost capabila sa inteleaga.

A treia zi după: umor negru (doar ăsta ne mai salvează)

Zise mai adineauri la TV Horaţiu Mălăele, în discursul de recepţie la inaugurarea stelei proprii şi personale în buricul capitalei la închiderea primului cerc al celebrităţilor pe trotuar, cum că: „suntem singurul loc în lume în care stelele sunt pe pământ, iar ţare este în aer”.

Lucruri despre care nu prea se discută, dar se discută

Reproduc mai jos un text care se regaseste la: http://www.evz.ro/detalii/stiri/kremlinleaks-victor-ponta-s-a-intalnit-l...

KremlinLeaks: Victor Ponta s-a întâlnit, la București, cu Aleksandr Kondiakov,

Autor: Simona Mătieş

Potrivit siteului KremlinLeaks, partener oficial al WikiLeaks, Victor Ponta s-a întâlnit în 14 iunie, la recepția organizată de Ambasada Federației Ruse la București, cu Aleksandr Kondiakov și Viktor Komardin, președintele companiei de armament Rosoboronexport.

Siteul KremlinLeaks publică un mesaj între doi oficiali ruși, despre relațiile speciale pe care le-ar avea cu premierul român Victor Ponta.

”Salutări din București

Îi transmitem întreaga noastră recunoștință dl-ui Victor Ponta, în special pentru felicitările primite de Ziua noastră națională.

După cum am informat, dl Victor Ponta ne-a vizitat pe data de 14 iunie, iar pentru noi aceasta a fost o posibilitate importantă de a schimba câteva idei foarte utile. Dl Victor ne-a transmis că întâlnirea cu d-nii M. Kondiakov și V. Komardin a fost foarte productivă și a mulțumit pentru această întâlnire.

De asemenea, ne-a încredințat că din luna iulie va incepe un proces de „purificare”, cum a fost stabilit, și dânsul, ca și altă dată, contează pe ajutorul nostru. Și că, din momentul începerii „curățeniei” totale, investițiile noastre locale vor fi valorificate. Din motive lesne de înțeles, vom intra din nou în legătură abia după 1 august. Cu respect, Evgheni”, se arată în mesajul respectiv.

Evgheni Egorov este ministru consilier în Ambasada Rusiei de la București.

Misteriosul domn Kondiakov

Robert Turcescu a prezentat, în emisiunea "Sub semnul întrebării", de la postul B1 TV, un document care are legătură cu prezența în România a unui om de afaceri rus Alexander Kondiakov și înainte de referendumul de demitere a președintelui din 2007, și înainte de referendumul care va avea loc anul acesta.
Cozmin Gușă a declarat, în urmă cu două săptămâni, la postul B1 TV, că îl cunoaște pe Aleksander Kondiakov, dar că nu a mai vorbit cu el din 2010. De asemenea, acesta a arătat că l-a cunoscut mai bine pe acesta în timp ce Mihail Casianov era primul ministru al Rusiei. Între timp, acesta a cochetat cu formarea unui partid împotriva lui Putin. „Acela a fost și momentul în care rolul lui Kondyakov pe culoarele Kremlinului s-a diminuat. El este în continuare un om foarte bine conectat în Rusia, datorită poziției pe care a avut-o, de secretar general al Marii Loji Masonice din Rusia și de aici legăturile cu România și masonii români”, a declarat Cozmin Gușă. Pe lângă centrul de analiză politică Novocom, de la Moscova, Kondiakov mai are o firmă cu același profil, New Communications, cu sediul la New York.
Într-un interviu publicat de România Liberă la 4 mai 2007, înainte de primul referendum pentru demitere, Traian Băsescu susţinea că există persoane din afara României care urmăresc înlăturarea sa de la putere şi a dat numele lui Kondiakov, sugerând, pe de altă parte, că Ioan Talpeş ar cunoaşte mai multe detalii despre acest complot.