imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

It is possible to die

Plouă continuu. Cârduri de ciori trec leneșe deasupra blocului. Pereții se decojesc încet. Pe la colțuri se văd urme de igrasie. Frig și umezeală, mucegai prin debarale și plăci de faianță lipsă. Bucătăria arată ca un buncăr, iar camera tatei ca un salon de spital. Din fundul apartamentului se aude un tușit lugubru. Ieri a început să scuipe sânge, doctorii au spus că în ritmul ăsta într-o zi își va voma o bucată de plămân, dar el tot nu vrea să-și ia pastilele. El vrea eutanasiat. Eu vreau să ajung acolo unde oamenii zâmbesc fără să fie numiți nebuni. Să cânt pe stradă fără ca nimeni să se uite după sticla de Jack. Grotescul e la el acasă, gheața din frigider a alunecat în camera de zi. Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație.
Soră-mea a plantat pe tavanul din camera noastră viermi. Mi-a spus că într-o zi va crește un tapet din ei care să acopere urmele de igrasie, așa mi-a spus, dar eu n-o cred. Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți. Ne vor devora încet, pe noi și petele de sânge muribunde ale tatei. Vor crește mari și grași și vor răspunde la ușă în locul nostru. Până atunci, mai luăm un gram de metadonă din lipsă de maci și mai privim încă o dată melancolic tablourile lui Monet. Pe atunci totul era altfel, astăzi Monet ar fi depășit, căci câmpurile de maci au fost exterminate și soldații trimiși acasă ca să-și strângă bani în bancă pentru locurile de veci.
Mama e genul melancolic. În balcon a făcut colecție de ziare din anii ei de glorie. Perioada comunistă, pe când încă era fată mare. S-ar întoarce fără să privească în urmă, doar că s-a procopsit cu piedici pe care le numește progenituri . Uneori ca să-și aducă aminte cum era pleacă în Italia unde stă minim trei luni. Se întoarce alta, mereu mai luminoasă, doar că un pic mai nervoasă ca înainte.
Cu toții bem Daniels în sufragerie și ne acoperim picioarele cu o pătură care nu ne ajunge. Tragem de ea în fiecare zi tot mai mult în speranța că o să obținem o bucățică mai mare. S-au format găuri de timp în țesătură. Albastrul s-a prăfuit și moliile și-au cerut partea în timpul nopții. Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea e singura care mai are, dar le fumează pe ascuns. Trăim ca și cum ciorile ne-au atacat și nimeni nu mai are scăpare în afara casei. Dar eu tot zâmbesc ca să-mi împing cearcănele în ochi. Oboseala mi-a intrat în oase, somnul în vine. Afară e toamnă iar și Bacovia îmi cântă în urechi morții. E sumbru, e macabru, dar e frumos. Îmi spune blând...”it is possible to die”.

Proză: 

Comentarii

Consider că unele părţi care s-au

Consider că unele părţi care s-au vrut "dark" sfârşesc prin a fi semigreţoase ( "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele prin apartamentul deja infect/ Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn ).

Mai departe, nu cred că, în literatură, degradarea materială şi spirituală se obţine aşa, adică printr-o evidentă scriere teribilistă şi printr-un kitsch poe/bacovia-prozatorul.

Adrian,

Adrian, întâmplător recitesc proza lui Bacovia, și nu găsesc nicio asemănare, kitchoasă au ba, între Moină, Ninsoare, Când cad frunzele, Cubul negru etcaetera... deci îmi permiți să zâmbesc la comparația ta.
Iar dacă etichetezi o scriere teribilistă, eu cred, cu tot bunul simț, că trebuie să o și susții. Dacă vrei să fii credibil autorului și nu numai.

Despre text! Nu m-a mișcat nu știu ce. Dar observ un pic progresul față de anterioarele. Și nu la nivel descriptiv ci sugestiv. Cred că ar trebui să inserezi pasaje de introspecție, ce mi-ar părea utile în proza pe care o încerci. Tatonează, flirtează mai mult cu ce e dincolo de vedere. cam asta e părerea mea. scuze de offtopic, mădă!

Textul este oricum intr-o

Textul este oricum intr-o constructie continua, daca pot sa-i spun asa. N-am incercat sa impresionez ori sa o dau in imagini semigretoase. Nici macar horror n-am vrut sa fie. Am vrut doar sa descriu realitatea intr-un mod suprarealist si cat mai sugestiv.
Probabil cateva pasaje de introspectie s-ar potrivi bine. Mai lucrez la text si sper sa revin cu o varianta mult imbunatatita cat de curand.

Paul,

Paul, oberv un soi de "urmăreală" din partea ta. Intervii sub comentariile mele şi parcă-parcă îmi dai rigle la palmă ori mă trimiţi la colţ, cu un ton de nene mai mare :). O faci într-un mod amical, într-adevăr, dar făcută de prea multe ori, deranjează. Deranjează cu atât mai mult cu cât mă pui să-mi argumentez nişte rânduri pe care ştii bine că nu le-am trântit doar ca să fie... Deranjează şi pentru că, pe acest site, de ceva vreme, nu ştiu dacă există user care să-şi fi argumentat părerile cum am făcut-o eu, în mare parte. Şi ţi-o spun franc, fără ironii ieftine şi ocolişuri.

Acuma, nu am să dau curs invitaţie tale (şi) pentru că, spui tu, observi un progres la nivel sugestiv. Să fie aici - "Wc-ul s-a stricat, pe jos e inundație. Nimeni nu mai trage apa din teama de a nu-și împrăștia fecalele"?

Sau aici " Eu cred că într-o zi viermii aceia se vor înmulți atât de mult încât ne vor mânca în somn și noi nici nu vom simți."

Sau aici: "Nu mai avem bani de țigări. Soră-mea fumează pe ascuns, îi e frică ca tata să nu-i fure din provizii."?

Iar dacă tu vezi sugestie în pădurea de descriptiv de mai sus, e clar că nu are rost să discutăm, pentru că viziunile noastre sutn paralele. Textul este unul liniar, "realist", care vrea să şocheze, cu incursiuni ce se vor psihanalistice, dar ratează la graniţa dintre compunere şi literatură.

"Cu toții bem Daniels în sufragerie

"Cu toții bem Daniels în sufragerie și ne acoperim picioarele cu o pătură care nu ne ajunge." e un singur exemplu pe care îl aduc drept martor sugestivității textului. Din aceleași motive ca și tine nu merg mai departe.

Tot ce vreau să îți spun, Adrian, (și nu o fac din condescendență, chiar cu prietenie o fac)e că un text este greu de catalogat teribilist dacă nu cunoști autorul. Iar chestia cu "urmăreala" m-a făcut să zâmbesc din nou. Nu mă cred cine știe ce somitate și nici superior ție. În intervențiile mele, contez pe respectul reciproc și aprecierea așijderea. De aceea îmi permit tonul familiar. Dar dacă acestea te deranjeajă, iar respectul meu pentru ceea ce faci pe plan literar nu valorează nimic pentru tine, spune-mi și mă voi retrage elegant când opiniile noastre vor fi divergente. Deși îmi doresc să nu simți asta!

mie imi place mult genul asta de

mie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.

Asa e,

Asa e, n-am avut intentia sa ma apropii de atmosfera din film, insa recunosc ca a avut un impact asupra mea, drept urmare si titlul de aici. Asta este primul text pe care il scriu in acest registru, posibil ca de asta a avut un zbor asa de jos:)

Leonard,

Leonard, multumesc mult pentru increderea pe care mi-ai acordat-o. Iti respect mult opera si nu m-as fi asteptat ca tocmai tu sa imi apreciezi textul. Incurajarea este cu atat mai mare cu cat stiu ca tu dai foarte rar penite.
toate cele bune,
Mada:)