imaginea utilizatorului a.a.a.

Străin

...

Străine, dă-te mai aproape!
Au început să-mi cadă literele din stern,
albesc semnele de-ntrebare,
mi se zbârcesc cuvintele pe la colţuri, străine!
Am început să golesc tăcerile
în pahare de unică-nmărmurire, străine,
sopranele întâmplate îmi sparg umerii şi ceafa,
îmi cotrobăie călcâile,
şi-mi râd în timpane simfonii înfrigurate.
Străine, frigul ăsta sărat
trebuie să fie despre mine.
Noroc!

Şi ia-ţi un scaun, străine!
Am să-ţi arăt cum se există continuu
şi se trăieşte intermitent:
e ca atunci când, într-o poză,
îţi vezi zâmbetul idiot îmbrăţişat de ea
(cu e mare);
sau e ca atunci când un muribund,
în ultimul delir,
falsează o romanţă.
Nu te uita cruciş la septembrie, străine!
E doar o stripteuză roşcată,
dându-şi ochii galbeni pe spate
şi pisând struguri vineţi între sâni.
Într-un pahar de vin,
doi nenorociţi se vor nenoroci.
Iaca bâz!
Noroc!

Pe când eu, străine, pe când eu
îţi desfăşor din cuvinte creţe
Adevărul:
Când au să-ţi cadă literele din carne,
când trei puncte vor fi egale cu unu’,
când ţi se va zbârci crezul în colţu' limbii,
când îţi vei bea tăcerea neaşteptând,
atunci ai devenit străin.
Un simplu nimic,
dar cum să-ţi spun –
fiecare nimic cu rostul său,
şi fiecare străin cu străinul său.
Noroc!

Comentarii

are cateva imagini bine

are cateva imagini bine conturate si chiar cateva puncte de maxim. o poezie bine conturata despre singuratate, un dialog cu sine despre instrainarea de sine, cu un discurs crescendo si bine susținut. sunt convins ca la o a doua sau a treia revenire pe tecst autorul va elimina cele cateva mici neajunsuri -(iaca baz, simfonii infrigurate, are sa-ti cada litere din carne) sau poate nu o va face - dar si asa tecstul transmite mesajul, fara ocolis si fara a folosi clisee invechite.

Noroc! un poem tonic despre

Noroc!
un poem tonic despre singuratate, mai rar!
m-a cucerit cu totul descrierea lui septembrie - de fapt, a septembriei - si nimicul cu rost din final.

si nu vad niciunde penarul acela cu penite! :(
iar au disparut?

Leonard,

Leonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.

Virgil,

Virgil, când scriu acest comentariu, eu las spaţiu liber după fiecare semn de punctuaţie. Ei, când el apare ca psotat, acest spaţiu lipseşte.

Exp:

Aici, ar fi trebuit ca virgulei de după "aici" să-i urmeze spaţiu.

Adrian nu inteleg exact ce

Adrian nu inteleg exact ce vrei sa spui. Eu vad ca dupa toate semnele de punctuatie din comentarii (inclusiv ale tale) exista spatii. Adica exista un spatiu. Nu imi este clar daca nu cumva tu vrei sa existe 2 sau mai multe spatii. In orice caz, un spatiu exista. In acelasi timp comentariile sint filtrate html (ceea ce credeam ca este evident) si deci spatiile extra sint elimintate iar daca cineva urmareste sa le introduca trebuie sa foloseasca entitatea html necesara. Totusi nu as recomanda abuzarea de folosirea html.

Nu este vorba de miopie.

Nu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.

Pe mine ma enerveaza sa tot

Pe mine ma enerveaza sa tot citesc Noroc, la fiecare final de strofa si mai ales in final, raman cu ideea ca acest text a fost scris la Bolta Rece. Btw, sa dai si tu pe la Virtualia, cand o mai fi. Cele mai reusite versuri mi se par:

"Străine, frigul ăsta sărat
trebuie să fie despre mine."

si

"Nu te uita cruciş la septembrie, străine!"

As mai taia din ultima strofa strofa daca nu chiar tot, atunci cat pare infantil.

Pe scurt, textul vine cu ceva inedit aici pe site si in general, in lumea poeziei: are viata, are puls puternic, arata si bine, eu sunt curioasa daca va ramane acest text cel mai bun al tau, dar, oricum o sa fie, tot e de admirat si de citit. Pune-l intr-o carte.

Pana una alta, ia o penita si fa ce ti-am zis. Si... Noroc! ;))

Cum se pune titlu unui

Cum se pune titlu unui comentariu?
M-am cam incurcat, am bagat o "strofa" in plus, basca nu am stiut cum sa dau penita. Se vede treaba ca n-am mai trecut de cam multisor pe aici.

Mie,

Mie, unul, textul acesta mi se pare siropos, excesiv retoric şi plin de clişee. De aceea consider că secvenţa lui cea mai reuşită este aceasta: "Iaca bâz!". Dar ironia conţinută în această exclamaţie e insuficientă pentru a nuanţa metafizica liricoidă a întregului.
Cer iertare celor care au acordat peniţe şi nu le contest în niciun fel îndreptăţirea de a o fi făcut. Am citit de mai multe ori textul şi el n-a reuşit să mă convingă. E scris într-un stil depăşit, care nu-l caracterizează pe Adrian şi nu l-aş sfătui ca, amăgit de cele trei (plus cele ce vor urma, poate) peniţe, să-l practice în continuare. Poemul postat anterior, intitulat "Fâlfâilă", mi se pare incomparabil mai bun şi mai în stilul pe care-l caută poetul...

Alma,

Alma, ai dreptate cu "noroc"-ul. Acum, parcă şi pe mine mă zgârâie pe timpane. Cred că voi renunţa la ultimul. Despre ultima unitate - adevărul e că am cam scăpat hăţurile acolo, cel puţin până la "un simplu nimic". Merci!

D-le Cristea, ...Intuiţi bine

D-le Cristea,

...Intuiţi bine - sunt în căutări încă, ori, poate, în definitivări. Nu vreau să plictisesc reiterând, însă, de curând, am făcut o schimbare majoră în tot ceea ce înseamnă univers poetic (al meu, bineînţeles), iar oscilaţiile, până la un anumit punct, mi se par normale.

...În linii foarte, foarte mari, voi spune că ţintesc detaşarea lirică, încerc să fiu propriul meu observator, al fenomenelor şi trăirilor ce mă compun, iar puntea către cititor aş vrea să fie una în care - dacă-mi permiteţi o exprimare mai bizară - exprimarea să fie una de un firesc inedit. Îmi mai propun să alternez alegoria cu o poezie aproape lipsită de tropi (dacă paote exista aşa ceva), asta în cadrul aceluiaşi text, să uzez de ironie şi autoironie, de umor (uneori sumbru) şi de cinism, pentru a deţine controlul nivelului de "patetism", preţiozitae ş.a.m.d.

...Acum, legat de acest text, mi-e destul de greu să mă apuc să-l apăr, cât timp sunt atât de implicat. Probabil aş fi mult prea subiectiv, ştiind care sunt trăirile ce-i stau sub litere. Insă ştiu că, după ce un text este postat, încetează să mai aparţină autorului, iar argumentele privind un sus ori un jos al valenţelor axilogice sunt vibraţiile lectorului. La fel de bine ştiu că şi mişcările cerebrale sunt vibraţii, iar argumentul autoritar este şi va fi, probabil, un criteriu destul de obiectiv. Personal, şi eu consider că "Fâlfâilă" este superior acestui text, cu excepţia "plin de clişee" - afirmaţie care mi se pare mult prea dură - tind să fiu de acord cu d-voastră, însa privind, în special, ultima unitate, unde, legându-mă de o caracteristică pe care aş vrea s-o ating cât mai des, despre care pomeneam şi mai sus, am peirdut detaşarea.

...Mulţumindu-vă şi pentru intervenţia de sub "Fâlfâilă, şi pentru aceasta, vă urez o seară bună.

Dacă îmi amintesc bine la un

Dacă îmi amintesc bine la un moment dat făceam un pariu pe acest scriitor, un pariu pozitiv. A trecut ceva vreme de atunci, nici eu nu m-am mai ținut de lectură așa cum ar fi trebuit pe aici, însă poemul ăsta mi se pare slăbuț. Are prea multe note forțate prea puțină naturalețe, pe scurt pare scris ca să fie scris și atât.
Exprimări de tipul 'se există' nu ajută deloc unei construcții viciate de prea multe aproximații și improvizații lipsite de inspirație.
'un muribund în ultimul delir falsează o romanță' - come on!
Dacă poezia devine așa ceva ar trebui pahare cu zeamă de lămâie pe care să le dai peste cap la fiecare cuvânt.
Agramtismele vin să completeze acest peisaj lugubru 'când are să-ți cadă literele' de parcă mai era nevoie să demonstrăm că pe aici, pe net, se poate orice tâmpenie.
Un poem care mai are și trei penițe.
Felicitări.
De la mine o anti-peniță și recomandarea de a aprofunda atât cât ești în stare, adică la maxim cât poate mușchiu tău.

.

...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.

...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.

...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.

Focusându-mă pe "are să-ţi

Focusându-mă pe "are să-ţi cadă", pe imperativul latent care există în această construcţie, am trecut cu vederea că-i mai trebuie şi acord. Deci, da, e dezacord acolo. Mea culpa!