imaginea utilizatorului solomon

orizont de aşteptare 0

(zero)

am posedat până mai ieri un fel de casă pe un teren arid la periferia unui univers mărunt
boldeii schelălăiau la gard fugeau ca dintr-un conac bântuit
ceva mai ucigaş ca stricnina mai dureros ca jigodia parcă le spunea
luaţi-vă odraslele de ceafă şi valea

am posedat până mai ieri un fel de final 0-0 al unei bătălii la care nu a participat nimeni
o lene absolut naturală m-a ţintuit la pervazul unei ferestre cu lampă
croşetam o panglică moebus contemplând refuzul deschiderii uşii de capul ei
păşirii picioarelor de capul lor
visam la teleportare îmi imaginăm avatarul şi coada lui puternică înfăşurată pe mână
mai bine că nu m-am dus la război
pierdere de vreme

până mai ieri duşmanii îmi cunoşteau doar ceafă şi mirosul ei obişnuit
şi ei visau la un fel de zbor nepoluant consum minim de energie
îşi imaginau că sunt în scaun cu rotile sau mai bine că nu au nici mâini nici picioare
doar cap pe o maşinărie nesimţită o specie de frankenstein artuditu

de mâine voi porni propriul meu război mărunt universal printre tranşeele voastre
pline de saltele puturoase şi gamele murdare
voi ţipa la voi vă voi pălmui din zbor direct de pe dragon
vă voi ţine de urechi până îmi veţi învăţa culoarea ochilor ca pe lacul lui eminescu pentru bac

de mâine să vă ia dracu pe toţi dacă vă mai amestecaţi în raiul meu denumit furat de la ioana cea cumplita

poimâine voi muri vă spun sigur rănită la câteva organe vitale
aşa că nu va impacientaţi terenul vă va reveni vouă
de drept moştenire sau cesiune post mortem pradă de război dacă donaţie nu vă convine cum dă din coadă

de azi îmi fac lista cu ce mă îmbrac în mormânt
(să nu mă aruncaţi la groapa cu var)

după aia mai vedem

cred că dantelă roşie fără căptuşeala şi pantofi cu toc de doişpe

Comentarii

şi eu care

şi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.

bun poem

Nu mi-a plăcut în vreun fel aparte, dar bun poem.
Nu mi-a plăcut ce nu-mi place mai mereu la această trebuie să recunoaștem chiar și în cor dacă e musai genială Ioană și Barac și Grigore toți laolaltă, sunt aceleași două lucruri un fel de repetabila povară a lui Păunescu parcă era dar el se referea la altceva.
1/ Poemul are o osatură extrem de transpirată de efortul creației, transpirație care pe alocuri miroase a chanel de la ciorap.
2/ Dacă este epic, ca acesta, poemul devine previzibil de la un moment dat încolo și te îndeamnă să-l citești pe sărite ca pe yellow pages.
Altfel, bun poem.
Bine ai revenit pe Hermeneia văd că toată lumea se bucură, mă bucur și io ca să nu bat la ochi.
Andu

uh-huh

andu, o sa raman prin zona un timp nedefinit, acum ca ti-am pipait manseta scrobita plina de solicitudine. sa fie primit, mmoncher. fireste ca suntem geniali toti 3. btw, am ramas la cacharel. acopera mirosul de transpiratie. :)

...

banuiam eu că e caşarel ;)... simpatii de studenţie... eh
şi nu, n-am fost. dar tu ai fost vreodată?

vremurile anais anais d'antan

nu, dar voi participa la unul similar aici, in Ro, cu spatele la guvern. sper sa se stranga niste mii de oameni dispusi sa faca asta. deja se primesc semne din diaspora, ceea ce e ok. intelectualii se misca incet. blazarea si cinismul ne vor manca de vii. te tin la curent.