imaginea utilizatorului Mihaylo

Aproapelui cu ură V

capitolul 5

– Unde te las? îl întrebă Andrei pe Maxim, când ajunseră în oraș.
– Orinde, unde te oprești și tu! Trebuie să trec pe la o cunoștință, iar pe urmă trec pe la spitalul orășenesc să mă interesez dacă pot face practica la ei.
– Spune-mi unde să te aștept, sau poate te întorci acasă cu trenul?
– Nu, nu mă aștepta! Mă voi întoarce mâine, dacă nu chiar poimâine, am mai multe de rezolvat.

Andrei băgă mâna în chimir de unde scoase câteva bancnote împăturite și îi întinse lui Maxim.
– Ia-i, o să-ți prindă bine!
– Nu trebuie Andrei! – încercă să-l refuze amabil Maxim.
– Ia-i te rog, că eu pentru tine i-am ținut! – spuse aproape rugător Andrei.
– Îți mulțumesc Andrei! Îți mulțumesc foarte mult!
– E, fii pe pace!... – dădu din mână Andrei.
– Ei, atunci la revedere!
– La buna vedere! – îi întinse mâna Andrei.

Maxim se îndreptă spre centrul orașului, iar Andrei rămase mult timp cu privirea ațintită în urma lui. Deodată simți cum o mare bucurie amestecată cu căldură îi învăluie sufletul. Deodată se simți mândru că Maxim e fratele său, îi venea să îl ajungă din urmă și să strige în gura mare pe străzile orașului ”Îl vedeți pe acest frumos tânăr? Este fratele meu! Maxim Surduc, student la medicină și în curând va fi un doctor renumit, poate profesor. Da acesta e fratele meu așa să știți!”

”Cu ei o să vină și prietena mea... E fiica renumitului profesor doctor Stănescu, vine împreună cu el”... zâmbi fericit Andrei aducându-și deodată aminte de vorbele lui Maxim ”Deocamdată nu e logodnica mea...” Așa a spus Maxim, dar va fi cu siguranță va fi, de asta Andrei era sigur, altfel de ce ar fi venit fata renumitului profesor doctor Stănescu să-și piardă timpul prin munții Maramureșului, dacă nu de dragul lui Maxim? Maxim va ajunge mare om, asta o spunea întotdeauna și învățătorul Kramar.

După ce Maxim dispăru din raza vizuală a lui Andrei, amestecându-se cu alți trecători, acestă deshămă iapa, aruncă în fața ei puțin fân și o bătu prietenește pe crupă.
– Așa drăguță! Ospătează-te tu puțin aici, că eu mă duc în treburile mele.

Va urma.

Proză: 

Comentarii

pe bune mihaylo

mihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense