imaginea utilizatorului anna

de câte ori cad poduri peste înserare

mamei

de câte ori cad poduri peste înserare
ai un țipăt pe umărul stâng

umbli cu semnul neputinței pe frunte
cu privirea goală ca o roată fără spițe

nu mai știi de unde vine lumina
căci mâinile îți sunt atât de firave
n-au prins niciodată daruri căzute din cer

de o viață stai și aștepți
nici cărți nu mai citești
citești doar fața aspră a lumii în trecere

acum fiul tău s-a întors
dar tu tot cu mâinile goale îți acoperi rănile

Comentarii

uite

un vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.

...

fiecare text pe care-l scrii parcă ar trebui citit în șoaptă pentru că arată un univers de sticlă. și trebuie protejat acest univers, așa cum și regăsirile trebuie păstrate adânc.