poezie generală

imaginea utilizatorului Alexandru Ioan Popa

Numai tu

Vinețiul dungilor sticlos, dintr-o parte,
ca un cal sub potcoavă drumul de piatră
zdrobind - țipari în amonte prin măduvă
mai flăcări, mai viu, în pieptul aramei
umbre neștiute răscolind ca vântul
prin căpriori, ca degetele nisipul.
Și pentru că ziua duhnește de-atâta răcoare
se-nfig și păsările în pământ, morților –
suavelor lor oase, albite de-atâta așteptare
ciripindu-le vestea.
Numi tu, cu foșnetul rochiei, închipuind un șaman,
numai tu le alungi morții lor să-și îngroape.

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

de minţit iubirea cu poezie

mugurii primăverii ca nişte nări umede
de cai nărăvaşi umplu copacii herghelii albe şi roaibe alergând în aer
tropotele lor nasc flori până la fructul dorit e cale lungă de dragoste
micii mei icari prea se depărtează de fiinţa mea fără teamă
nu observă geamul nedeschis al cerului această casă de nori unde
soarele un amorez înfocat a aţipit abia în zori
să-i potolesc cu apa unei cărţi îmi spun
îmi trag mările din atlas în suflet şi-i chem să se adape şi
să se odihnească îmi fac ţarc inima
trag poarta în urma lor a nepotoliţilor

imaginea utilizatorului Ani

Abia auzite chemări

poetului Ion Roșioru

ploaie măruntă
haite de câini mișună
prin gunoaie-
fugar prin cariile
unei după-amieze de martie

abia auzite chemări
prin livada
de meri înfloriți-
printre nori vârful Toaca
ca un răsfăț de frișcă cu migdale

desprinzând dintre spini
razele soarelui
orice furie a sefirului
este înăbușită
de zâmbetul prințesei

despletind limbile
agatului
cruzimile flăcării
sunt domolite de
visul femeilor de pe țărm

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

dependenţă

tu ai nevoie să-ţi umble ceva pe piele
nişte gâze cu ace fine să facă topometria
să-mi arate planurile
cu ochii închişi iubirea
locul vulcanic de pe harta trupului tău
nici speologii nu ar putea să descopere
focul viu

acolo aş vrea acele cuvinte
să le zgârii în pereţi până ce sângele tâşneşte
din ele îţi place să donezi
cum ai salva o viaţă

tu ai nevoie să te cutreiere cineva
de la un capăt la altul cu tălpile
să calce apăsat pe nervuri ca apele dulci
în care peşti plutesc în bancuri

Pagini

Subscribe to poezie generală