poezie generală

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

rugăciunea inimii

ridic receptorul să vorbesc gratuit duminica/ din bucata mea de pâine am crescut un om şi-un câine/ la celălalt capăt al firului nu există alte vorbe/ frunzăresc agenda de telefoane oameni pe care i-am uitat fiindcă nu m-au vrut/ iubirea mea pentru departele meu/ neamurile biblice încolonate la acelaşi prânz/ înmulţind ceapa şi mămăliga/ şi omul care e plătit să înmoaie buretele în oţet

e o zi liniştită plouă mărunt ca în faguri de albine
oamenii se întorc de la biserica albă cu turle joase
împărţind umbrelele

imaginea utilizatorului celestin

Şi totuşi rămân

după o noapte
lumina s-a ridicat în capul oaselor

mie îmi place momentul când ieşi din cuvinte
vorbeşte-mi
cât ceilalţi mai dorm
leagănă-te de numele meu ca un copil de crengile unui nuc

nu te mai întoarce
te-au strigat câţiva care te-au iubit
şi încă voiau să rămână
în ploile tale
ei se diferă de cei care poartă litere în buzunare
fără poezie n-au nici timp să te placă

eu mă abţin
din alte motive bat drumul
soarta nu poate fi dusă un pas înapoi

imaginea utilizatorului nicodem

soirée

nici vin
nici şampanie
dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii
să mă îndrăgească ziua întreagă
cu toţi graurii şi toate vrăbiile din lume

dar nu sînt

poate că am un complex casanova prea mare
poate ar trebui să dau cu gândurile de pământ
să le risipesc ornamentele
să le sfărâm stâlpii şi-atunci când o iau razna
să le îmbrac în haine vărgate
uneori gândurile astea
cu un surâs ironic
poposesc pe buzele giocondei şi nu
le mai pot extirpa

imaginea utilizatorului a.a.a.

Ca într-un scrânciob după multă vreme şi inimă

se bat covoare

Ca un labrador vişiniu
se scutură timpul, lumina
năpârleşte şi mă cheamă din mine şi mă cheamă din ea
orbitor, pe pipăite, pe şchiopătate,
sunt murmurul surdului, gestul mutului mirat,
şi buzunare pline cu păsări mici răstoarnă aerul,
aerul acesta iute şi rumen şi copilăros,
această sârmă de solzi ţipători,
sub mine se întâmpla spinări de acvile cuminţi,
nu mai respir decât când uit,
nu mai uit decât când te amintesc.

imaginea utilizatorului celestin

Toate speranţele au fost aduse la mal

aş suporta mai uşor dimineaţa
crezând că eşti diferită faţă de ploaia care-mi arată în ce direcție merg

tresar la fiecare picătură
când îți ceri drepturile
de ce nu zâmbești
eu umblu ca să-ţi aud numele

de data asta sărutul pe care mi l-ai aruncat
l-am aşezat pe dosul palmei
deși gustul mi-era cunoscut
amândoi eram în cădere de pe sufletul tău

Pagini

Subscribe to poezie generală