poezie generală

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

când stele sunt o mie

tu ai două capete care nu se întâlnesc spunea bunica
citind cu degetul liniile din palma mea
e ca şi cum aş vrea să smulg o rădăcină de cicoare
atât de adânc şi amar stau înfipţi anii aceia cu semne pe genunchi
de la treptele înalte cu coajă de var groasă
de culoarea cerului copt a furtună
nu pot lăsa ce-am început când mă jucam frumos cu norii
nici podeaua frecată cu leşie fierbinte
nici fierul de călcat care înghiţea tăciuni ca un balaur

imaginea utilizatorului elena katamira

nervi de primăvara

scriam așa la nervi
primăvara mi se zbătea în pumni
cădeau petalele, se răvășeau toate frumusețile alea de vorbe și intenții
construite în spațiile invernale
uite, mă, ziceam, ce seamănă oamenii ăștia cu mine, dar parcă nu
uite, ce bine e să nu arunci ușile-n mare
să ai mereu una pe care să ieși
singur și revoltător
în plină tranzacție
să fredonezi cântece franțuzești în vârful buzelor
și să ți se pară lumea mică cât o monedă de ciocolată
din care să muști când ți-e poftă câte un pic, câte un pic

imaginea utilizatorului Younger Sister

umbrelele trecătoare ale ploilor albastre

cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii

umbre
tânjesc
întind spre lumină
ramuri frânte de vânt

hrană
tânjesc după acel licăr de lumină pe care îl au pe chip unii oameni
de parcă Dumnezeu ar fi pogorât în sufletele lor

imaginea utilizatorului Virgil

majoritatea lucrurilor sînt absurde

...

viața nu reușește să fie decît un drum implacabil
spre moarte
dragostea se mistuie pe sine pînă cînd durerea o metamorfozează
în singurătate
lumina există doar pentru ochiul pe care îl arde
orbindu-l
plăcerea îți cuprinde trupul pînă cînd dansul ei devine doar
robie
liniștea îți promite hipnotic o fericire pe care nu o are pentru că nu are
nimic
prietenia nu reușește niciodată să fie mai mult decît
o amintire
sănătatea o perpetuă redefinire
a bolii
armonia locul în care se întîlnește
compromisul

imaginea utilizatorului anna

cântec de iubire oarbă

cântec de fântână când
nu mai simţi povara lanţului
legându-te de cel iubit

un loc aparent comun unde
respirăm unul prin celălalt
destin travestit într-un cerşetor orb
ce nu vede decât cerul
ghemuit înlăuntrul său

restul e trădare ceva
atât de omenesc încât
îi poate mişca doar pe oameni

o clipă în care se poate muri
pentru treizeci de talanţi

floarea de oţel a unei nopţi
când la rândul lor cuvintele pot orbi
ca fluturii nocturni
captivi în plase de lumină

Pagini

Subscribe to poezie generală