arte plastice & arhitectură

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Avigdor Arikha- Autoportretele mirării

Arikha la Muzeul Tel Aviv

Valiza Vuton zace închisă Louis
Versace expus pe strada Vaugirard
Parisul vagabond, cafeneaua dintr-un vis gurmand
vezi? mă duc paşii pe asfaltul bulevard
schimb ocheade cu Maillolul din statui
reflexii metalice în apa Senei
îmi zâmbesc
chemătoarele umbre ale înecaţilor poeţi

(Arikha, oda mirării, fragmente dispersate)

***

Expoziţia recent deschisă la muzeul de artă Tel Aviv încalcă în mod voit un dezirat major al pictorului:
a produce şi a expune pictură numai şi numai în lumină naturală.
Artificialul îi repugnă, neonul implică morbid şi rece, doar lumina solară satisface
redarea corectă a culorilor sale, subtil melanjate.
La numai 5 luni de la decesul artistului (29aprilie 2010) muzeul oraşului Tel Aviv instalează o dublă expoziţie Arikha:

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

JAN RAUCHWERGER- pictor

intre Ucraina si Yaffo


Jan Rauchwerger
Născut în 1942, Ucraina.
A studiat pictura cu artistul rus Vladimir Weisberg.
Între 1964-1968 urmează cursuri de desen şi grafică la Institutul Poligrafic din Moscova.
1954-1961 studiază pictura la înalta Scoala de artă Shevchenko-Kiev.

Expoziţii în Israel: Ranana, Haifa,Tel Aviv, Ierusalim
Moscova: Galeria Tretiakow
Berlin: Galeria Inge Herbert

Premii decernate:
1984- Premiul băncii Discount
1986- Premiul Oscar Hendler - Lohamei Hagethaot
1998- Premiul Meir Dizengoff al Primăriei oraşului Tel Aviv
2007- Premiul Rapaport pentru artişti Israelieni evidenţiaţi

imaginea utilizatorului aleksandar

zaruri

mă învelești în pielea tapisată cu apa tulbure
pe care n-ai de unde să o știi

închid ușa și arunc zarurile șterse
în chivotul ruginit de pe noptieră
cred în coincidențe. în hazardul singurătății
uneori Dunărea e mai tulbure decât nopțile de război
și e singurul lucru pe care-l mai văd cu ochiul liber

din trupul tău pornește iarna pentru rănile deschise
ninsoarea care acoperă turnul din Niš
craniile aliniate. icoanele uscate pe zidul alb
copiii își aranjează câmpuri minate în vârful degetelor
cântă și defilează cu ochii acoperiți

până la urmă rămân descoperit
mă gândesc că ești deja prea departe
ca să-mi dau seama dacă te-am pierdut
îmi privesc genunchiul tapisat cu apa tulbure

Pagini

Subscribe to arte plastice & arhitectură