... dacă nu ești membru Hermeneia, dar îți place să scrii poezie sau proză, articole sau scenete, ești invitat(ă) să îți creezi un cont și să devii parte a unui spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize.

imaginea utilizatorului Lentib

stonehands

eram prea strâns îmbrățișați
și atunci el a pus prima lespede între noi
ne împungea coastele ne tatua nopțile pe frunte
dar am rămas lipiți
ne purtam rănile ca pe o teamă față de ziua de apoi
carnea noastră teioasă dincolo de soare

a doua piatră ne-a trimis-o prin tălpi
pe când tibiile vesteau vecernia
era fierbinte abia smulsă din întuneric
și sângele s-a refugiat pe înălțimi

imaginea utilizatorului caminante

Fâşii

nu-i vorba de mine, e vorba de felul în care te-apleci în afara ferestrei
şi prinzi ceva înaripat pe fugă
smulgi din instinct cum te roteşti dimineaţa în pat lângă un trup adormit
şi te tragi înapoi

cărţile lipite cu lapte
fiindcă nu ştiu să duc o lingură la gură fără să rup
poveştile cu witzy sau altă răţuşcă mică galbenă rotitoare
pentru care am pus hârtii albastre în geam

nu-i vorba de mine, mă adaptez la orice cu structuri de metal
pe care poţi pune oameni sau gâze cu aceeaşi imprecizie cu care le-ai smulge picioarele
e vorba
de colţul cel mai îndepărtat

imaginea utilizatorului yester

eu vin din moarte sau neprihănire

torn într-un pahar must proaspăt
oamenii învăță să discute stins
cu gecile cu tastele cu mânerele

lângă păduri evazive
drumul uscat urcă pe mine ca un boa
îmi caută acea parte în care
încolțești

mi-ar plăcea să stau într-o vale
lângă albia sfidătoare
să ascult clipocitul dramelor
să fac palmele căuș
să încremenesc cerșetor

îți aduci aminte cum murea mama ta

imaginea utilizatorului Virgil

nupoem

***

nu îmi e frică de bătrînețe
nici de hainele ei desperecheate
și reci
mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni
sunetele devin o panică mută
luminile curg
printre crăpăturile tencuielii
iar tu
nu mă mai dori

imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

requiem

*în cinstea „morților din cada mea” / *in honour of „the corpses in my tub”

„tell the world that I’m coming home”
as if life would lie beyond the bars
of a city just as bleak as you

I feel that I cry after a corpse
who leaves the awning
for the last time
I want to cling onto him
to kiss him on the mouth
in the hope I’ll be kissed back

my love flies over centuries
you’ll not be here to slash my words
nights shall be luminated
in a glass of water from moldavia’s head
I’ll keep jolting my fingers in seeds
and I shall never cry
on the shoulder standing in line behind you

translated by Corina Papouis

Lingua: 
imaginea utilizatorului emiemi

scurt metraj

cel ce nu mai sunt

ai să te faci mare copilul meu ai să ajungi preot sau om important acuma trebuie să mănânci și să dormi nu-l mai aștepta pe tăticu o să vină el într-o seară tu ai grijă doar să te faci mare mă duc să dau mâncare la păsări stai cuminte isus nu vrea copii obraznici

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului nicodem

un fel de noapte bolnavă

...

dorm în mine
ca-n ascunziş puii de şarpe
toate urletele pământului

împunse de foame
noaptea se-ntind pe sufletul meu obosit
sug lapte de tată
apoi decupează din cerul gurii cu
unghii murdare
goluri altădată locuite de îngeri

dac-aş fi doctor zhivago
le-aş trata de boala răbufnelii în public
le-aş hrăni cu diapazoane
până ar deveni cântece
dar nu sînt
şi-mi număr frustrările

imaginea utilizatorului Lentib

moartea este o împărăteasă goală

numai lui i se putea întâmpla asta
să rămână pentru totdeauna exact la jumătatea drumului
dintre două staţii de tramvai
ca să demonstreze că nu există liberul arbitru
în locul acela vor construi într-o zi o gură de metrou
veţi putea intra prin trupul lui
să vedeţi un bătrân dormind pe un peron
şi porumbelul rănit între liniile ca două zăbrele

imaginea utilizatorului iuri iulian Lorincz

Groparul

Când eram copil
îmi era teamă de groparul satului
îl cunoşteam de departe
după târâitul paşilor
şi forma umerilor aduşi ca semnul întrebării
care-i ţinea într-un echilibru perfect
nelipsitele obiecte ale muncii
mă furişam după ulucile gardului
şi-l lăsam să treacă
fumul ţigării-i ieşea din gură
ca dintr-o locomotivă cu aburi
dispersat prin aerul uliţei
îl priveam

imaginea utilizatorului kalipeto

Jocuri și jucători

6. Jocuri și jucători

Cine e tipul de-și ținele palmele așa, strânse, ca în rugăciune? Oamenii pe aici îi spun Furnilă. E dus, vezi bine. Ce ține în pumnii făcuți cochilie? Zâmbește... n-ai să crezi: o furnică! O furnică, așa zice el. Nu a văzut-o nimeni. A încercat să o vadă o dată unu’ de-aici din cartier și l-a apucat de palme să i le desfacă. A făcut o gălăgie... pfuuui!

Proză: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

JAN RAUCHWERGER- pictor

intre Ucraina si Yaffo


Jan Rauchwerger
Născut în 1942, Ucraina.
A studiat pictura cu artistul rus Vladimir Weisberg.
Între 1964-1968 urmează cursuri de desen şi grafică la Institutul Poligrafic din Moscova.
1954-1961 studiază pictura la înalta Scoala de artă Shevchenko-Kiev.

Expoziţii în Israel: Ranana, Haifa,Tel Aviv, Ierusalim
Moscova: Galeria Tretiakow
Berlin: Galeria Inge Herbert

Premii decernate:
1984- Premiul băncii Discount
1986- Premiul Oscar Hendler - Lohamei Hagethaot
1998- Premiul Meir Dizengoff al Primăriei oraşului Tel Aviv
2007- Premiul Rapaport pentru artişti Israelieni evidenţiaţi

imaginea utilizatorului Sixtus

O poveste postmodernistă

AUTORUL: Domnule redactor, aș vrea sa vă trimit o lucrare.
REDACTORUL: Cine te oprește?
A: Eu!
R: De ce?
A: N-am scris-o încă.
R: Atunci, scrie-o!
A: Dar poate că n-ar trebui să fie scrisă [1] și, cu atât mai puțin, tipărită.
R: De ce?
A: Pentru că ea oricum - virtual - există. Și orice virtualitate este o realitate. Fie că este un original sau o copie [2] ("simulacru" [3]).
R:…..?!
A: Îmi permiteți să continuu?
R: Bineînțeles, eu de ce sunt aici?
A: Sau, suprema îngăduință - din partea Dvs. și a eventualilor cititori - poate ar fi suficient să prezint numai "concluziile"?
R: Atunci scrie "concluziile" !.
A: Da, dar în acest caz, amploarea lor ar depăși orice lucrare care s-ar fi scris vreodată.
R: Nu înțeleg.

Teatru: 
imaginea utilizatorului emiemi

cu plata la destinație

noaptea îmi simt inima ca o vulpe hăituită în propria vizuină. noul meu vis e că stau pe un pat de spital o asistentă mă dezbracă încet de frică dragostea mea se înfige în creier tot mai adînc să n-o găsească nici o perfuzie. mă trezesc într-un întuneric complet de fapt nu-mi dau seama dacă el e complet sau dacă mă face complet.
apoi marea debarasare începe. ne scoatem morții îi aranjăm frumos în fața blocului. auzim mașinile gunoierilor cum îi ridică atunci înțeleg. dincolo sînt concasoare și tot felul de utilaje care ne transformă în diamante. e frumos să sfîrșești așa ca o piatră rară pe degetul unei femei.

*

Proză: 
imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

un cartuș și o nebună

Vreau o cafea. E cinci deja și azi n-am băut decât o ceșcuță înainte de cursul lui Bocea. Mă uit prin agendă și-mi dau seama că nu mai am niciun prieten pe care să-l sun când îmi vine. E puțin trist, dar refuz să mă gândesc, așa că mă ridic și plec. Pardoseala scârție, afară e o ceață groasă, nu o simt. Cum ar fi să-mi iau catrafusele și să mă car naibii undeva unde chiar nu știu pe nimeni, unde nu trebuie să salut pe nimeni din politețe ca după să-i spun de frumusețe în gând. Aș face globetrotting.

Proză: 
imaginea utilizatorului Dorel

Poveste de demult şi de azi

...

Legenda, inserată de Plutarh în „Vieţi paralele” (şi fructificată, la noi, într-o frumoasă baladă), spune că, împotmolit în deşertul persan, Alexandru cel Mare suferea de o sete cumplită, alături de oştile sale. Soarele ardea nemilos, oglindindu-se şi multiplicându-se năucitor în miile de scuturi, buzele erau arse şi crăpate, trupurile oştenilor ameninţau să se prăbuşească, ochii scormoneau zadarnic pustiul aprins. Deodată, din zarea parcă incendiată de flăcări, apar oştenii trimişi după apă, cu burdufurile pline, destinate celor mai însetaţi şi mai slabi. Cu pieptul sfâşiat de ghearele setei, împăratul priveşte la oamenii săi, iar apoi, ameţit, aproape învins, la clătinările apei dintr-un coif pe care ei i-l întind şi-l îndeamnă să bea.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului Cosmacpan

Taina soaptelor

poveste

Taina Șoaptelor
sau
Cele zece povețe

Motto: Cu fiece poveste eu încerc să-ți spun
Cum să alegi în viață drumul bun.

Despre ce să mai vorbim dac-ar fi să povestim? Despre prinți? Despre prințese? Zâne care viața-ți țese? Cosânzene? Feți-Frumoși? Impărați mai pântecoși? Cai cu aripe-nstelate? Zmei faloși sau solzoși? Despre babe urâcioase, răpciugoase și buboase? Sau pitici foarte mici? Ori castele încețoșate cu fantome preumblate? Poate despre....... Ei? Ce-ați zis? Cum? Inca nu v-ați decis? De n-aveți nimic de zis, vă propun... să..... da acum...... Haideți să pornim la drum!

Proză: 
imaginea utilizatorului kalipeto

Wit Olifant

Așa se poartă în oraș, nu e niciun snobism în asta, nicio lipsă de omenie! Cum să rupi copilul de familie, comunitate, etc? E și pentru binele lui, nu-i așa? Pune-i un nume normal, cu ăsta nici să-l strigăm nu știm... Bine, hai, dă banii părinților și plecăm. Ne gândim pe drum care îi va fi numele.

Proză: 
imaginea utilizatorului emiemi

pierrot the clown

scrisori pentru opi

sincerely, l. cohen
Există multe feluri de a înțelege că s-a terminat totul. De regulă înțelegi asta cînd vorbești despre moarte ca despre hamburgeri. Doriți maioneză? Dar salată de valium? Șanse pe ziua de azi nu doriți ?

Miroase a vopsea și metal proaspăt sudat. Mă pregătesc de încă o noapte polară. Tot ce mi-a rămas e memoria îmi ține de foame de sete de cald în timp ce trupul se autodevorează.

It’s four in the morning the end of december i‘m writting to see if you’re better.

Proză: